issuu

<iframe width=”650″ height=”488″ src=”//e.issuu.com/embed.html#9209704/7147774″ frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>

Ce este eco-anarhismul?

Trăim în mixaj, totul este hibridizat în pasaj, cum am spus de multe ori. Ei bine, dacă punem în acelaşi pahar ecologia, teoriile evoluţioniste şi anarhismul ca şi curent filosofic, atunci obţinem eco-anarhismul. Mă rog, sau asta ar reieşi dintr-un soi de manifest al acestui hibrid. Sub cupola municipalizing Nature se fac trimiteri la Peter Kropotkin, în mod special la a sa Mutual Aid: A Factor of Evolution (publicată prin 1955), la câteva idei goethene, la William Morris, Elisee Reclus, Paul Goodman, Charles Darwin (On the Origin of Species by Means of Natural Selection) sau Aristotel (De Anima). În fine, lista completă de trimiteri şi întreg manifestul pot fi citite aici. Gazda acestor idei este Librăria Anarhistului, înţeleaptă alegere, nici nu se putea mai bine. Dincolo de ieşirea înspre anarho-comunism (un alt hibrid), prin Kropotkin, manifestul nu prezintă o descripşie clară a sa, ci o originare. De altfel, mai sunt resurse pe web…am găsit câteva. Iată, pe spunk.org eco-anarhismul este poziţionat direct faţă în faţă cu capitalismul, sunt trasate câteva idei de prin Murray Bookchin, Toward and Ecological Society şi Remaking Society, într-un amalgam: producţie – economie – ecologie – agricultură – muncitori. Pe un alt website circulă un alt manifest al eco-anarhismului, care leagă alte nişe: eco-anarhismul, anarhismul verde, anarhismul de mediu, anarho-ecologismul şi ecoanarhismul (nu m-am repetat, se pare că sunt două elemente: eco-anarhismul şi ecoanarhismul! poate că e ca-n schema net.art şi net art). Poate că există o sinonimie parţială între conceptele de mai sus. Acest manifest este ceva mai organizat prin cele 20 de puncte: explicaţi termeni, ce anume fac, ce vor, etc. Se face trimitere la The Green Anarchist International Association, GAIA şi site-ul chiar există. Chiar pe prima pagină:

Read On…

Arheologia reţelei în Amodern. Dincolo de arheologia media?

Jurnalul academic (?) CTheory e deja destul de bine cunoscut şi mediilor culturale româneşti. Eu am făcut dese citări ale unor autori care au publicat aici (Eugene Thacker, Jussi Parikka, Tony Sampson, Bruce Sterling, Siegfried Zielinski, ş.a.). Vă propun un alt jurnal interesant, tot cu pretenţii academice…şi materializate interesant, prin teme de cercetare bazate pe media, cultură şi poetici: Amodern. Haideţi să vedem descrierea:

Amodern is a peer-reviewed, open-access scholarly journal devoted to the study of media, culture, and poetics. Its purpose is to provide a forum for interdisciplinary conversations about the role of media and technology in contemporary cultural practices. We are particularly interested in those topics that normally escape scrutiny, or are ignored or excluded for whatever reason.

Read On…

Meleșcanu mi-a confirmat predicția :)

melescanu

Dacă mai aveați ceva dubii în ceea ce privește cele precizate de mine aici, vă ofer și confirmarea, una de la vârf. Teodor Meleșcanu, nimeni altul decât șeful SIE (referirile mele au fost în mod special la SRI, pe parte de informație internă), a fost interogat de Comisia parlamentară de control referitor la Roșia Montană, iar rezultatul a fost cel prezis: nu a spus nimic! Păi, haideți să le luăm pe rând! Mă voi folosi de declarațiile publicate prin presa centrală.

Există analize și dosare cu informații despre cazul Roșia Montană! Mai este vreo supriză pentru cineva chestiunea aceasta? Că sunt implicați mai mulți factori, că este vorba despre entități, de mijloace media (eu le-am tot numit tactici media), interne și externe, că sunt implicate guverne…vi se par noutăți? Declarația:

Read On…

Cum să nu spui nimic prin apelul public la SRI şi SIE

ars-analytica_1_produs

Când emiţi păreri doar pe bază de forjări la suprafaţă, e posibil să-ţi scape o groază de chestii. Îţi scapă un dosar, uiţi de câteva nume, unele informaţii nu ajung la tine…chestii comune. Ce-i de făcut atunci? Păi, este clar că ai nevoie să intrii în arhive cu un excavator şi un buldozer, să ajungi până la măduva informaţiilor, la esenţa lor. Şi cine poate fi mai bun în România pentru aşa ceva decât SIE şi SRI? Păi dacă disutăm despre dezarhivarea unor date, sau cum ar spune Jussi Parikka – arheologie media, nimeni, nimeni nu se poate pune cu, de exemplu, SRI-ul. Când pisica este pasată de la unul la altul, fără puterea de a emite o judecată concretă, atunci se apelează la ei, la băieţii cu informaţia. Beneficiarii dau comenzi, iar agenţii de intelligence emit predicţii, oferă informaţii pe bandă rulantă. Aici este o chestiuţă. Când beneficiarul tău îţi cere să publici informaţii despre un alt beneficiar, adică Şova cere SRI să publice date despre el însuşi sau, mă rog, altă comandă aiuritoare, e clar că nu se va întâmpla asta. Treburile nu funcţionează aşa acolo. Aruncaţi şi voi un ochi pe Ars Analytica pentru o pătrundere de suprafaţă în sistemul intelligence.

Read On…

Despre lauda artistică şi decăderea filosofică

E pretenţios titlul, nu vă aşteptaţi la o scriitură eseistică sau la cine ştie ce alte chestiuni care solicită imaginarul. Ei bine, este despre date, relativ concrete, despre ce se întâmplă prin Cluj, prin cotloanele culturale. Se spune că oraşul de pe Someş dispune de un potenţial fabulos artistic, acest lucru fiind confirmat nu de cutare publicaţii autohtone, ci de un nume precum huffingtonpost.com. Mai exact, topul pune Clujul pe locul trei în ceea ce priveşte potenţialul artistic, adică ce poate oferi pe această nişă, în spatele oraşelor Delhi şi Bogotá. Onorabil, aş spune, cu atât mai mult cu cât Clujul este deja într-o competiţie pentru Capitala Culturală Europeană. Acest lucru este o chestiune de imagine, mai mult decât mediatică. Descrierea din celebra publicaţie este succintă, însă suficientă:

One can visit the National Museum of Art or the Paintbrush Factory, and artists like Razvan Botis and Adrian Ghenie call it home.

Read On…

Dacia 1300, trasă-n chip ca obiect artistic!

Dacia & Chauffeur

Când devine un obiect artă? Ei bine, când vrea artistul…sau colecţionarul/ muzeul/ galeria de artă. Dar dacă acel obiect este…o Dacia 1300? Trabantul a fost expus de nemţi prin ceva muzee, ca piesă rară, cu toate că pe la noi el ncă se găseşte prin trafic…sigur, sunt doar câteva exponate. La fel ca şi bătrânul Moskvitch. Această ultimă piesă nu era deloc rea, cred că mai sunt ceva nostalgici care încă dispun de astfel e maşinuţe. Sunt sigur că un tip de pe strada Bihorului din Cluj-Napoca încă se plimbă cu o perfect funcţionabilă Lada 1500, cred, acel model vechi, pătrăţos. Şi-a cumpărat nenea şi o Skoda nouă, aşa…să fie în trend, dar când merge la piaţă iese tot cu cea veche :) Ce să mai spun despre tipul din Târgu-Mureş care-şi vinde Wartburgul 311 cu vreo 10.000! Maşinuţa e încadrată la secţiunea de epocă, datează din 1965, este perfect funcţionabilă, fără accident – scrie pe autovit vânzătorul, motor de 1.0 şi 45 CP. Drăguţ, nu?

Read On…

Democrația în era realității virale sau despre epidemiografia lui Postill

FOTO: commons.wikimedia.org

Epidemiografie, tradus astfel din compilația epidemiography a lui John Postill. De fapt, este vorba despre media epidemiography aplicată de Postill protestelor spaniolilor indignados. Cum v-aţi obişnuit deja, probabil, vin cu un alt autor nou-nouţ. John Postill este interesant, scrie cu un farmec aparte şi chiar şi participă la unele evenimente. Spre exemplu, mişcările din Spania. Acestea i-au i modelat articolul  Democracy in the age of viral reality:a media epidemiography of Spain’s indignados movement, apărut în “Media Ethnography and Public Sphere Engagement”,  eds Debra Vidali and Thomas Tufte, Ethnography journal, februarie 2012.

Read On…

Masteranzii din Londra fac recenzii video. Exemplu: Virality

Cum se recenzează o carte de către un grup de lucru dintr-un program masteral din Londra…Este vorba despre nu chiar recenta Virality. Contagion Theory in the Age of Networks a lui Tony Sampson. Bine, nu e chiar o recenzie virală, căci are doar puţin peste 800 de vizualizări, dar aţi prins ideea

Read On…